Astăzi in șa Allah dragi surori vom discuta despre bunătate.
Din păcate trăim niște vremuri în care a fi blândă,bună, binevoitoare și drăguță este ceva ce ține de trecut.
Cineva povestea- acum 20 de ani lucram pe o mașina de taxi pentru a-mi câștiga existența, am primit un apel iar când am ajuns la locul de unde am fost apelat, am oprit mașina în fața unei clădiri întunecate, o singură lumină slabă era aprinsă la parterul acelei clădiri. În astfel de circumstanțe cei mai mulți dintre taximetriști aruncă o privire împrejur, așteaptă un minut sau două și apoi o iau la goană. Dar eu s-a întâmplat să cunosc multe cazuri în care oamenii aceia depindeau de serviciul pe care îl oferim noi taximetriștii, așa că am așteptat, și, mai mult decât atât am mers la ușa respectivă, ceea ce făceam destul de des, din motivul pe care tocmai vi l-am menționat. Zis și făcut, m-am găsit în fața ușii și am sunat la sonerie. De partea cealaltă a ușii s-a auzit o voce tremurândă, a unei bătrâne. Ușa s-a deschis și așa cum deja m-am așteptat a apărut în fața mea o bătrâna care avea în jur de 80 de ani având cu ea o geantă de nailon. Mi-a spus: Poți te rog să mă ajuți cu geanta până la mașină?
Sigur, i-am răspuns, așa că am luat geanta ei, iar ea s-a prins de brațul meu și am înaintat spre mașină, ea mulțumidu-mi pentru amabilitatea mea. I-am spus - pentru nimic, îmi place să-mi tratez pasagerii și clienții cu bunătate așa cum aș trata-o și pe mama mea. Când am intrat în mașină mi-a dat o foaie pe care scria o adresă și m-a rugat daca pot să aleg o rută prin orașul vechi. I-am spus că nu este în drumul nostru și că vom ocoli mult, însa ea mi-a zis că nu se grăbește niciunde, destinația ei era un azil.
M-am uitat în acel moment în oglindă și am zărit ochii ei plini cu lacrimi, spunându-și - Nu am pe nimeni! Doctorul m-a anunțat că nu mai am mult de trăit...sunt ultimele mele clipe.
Am intrebat-o ce rută ar vrea să aleagă și pentru următoarele două ore am plimbat-o prin tot orașul, mi-a arătat clădirea în care odată lucra ca și operator de lift, văzusem locul în care a trăit împreună cu soțul ei cu mulți ani în urmă, câteodată îmi cerea să încetinesc în anumite zone și chiar să opresc în locuri pe care le privea din întuneric fără să scoată un cuvânt. Când soarele a început să-și arate razele dintr-o dată mi-a spus: Ei bine, sunt pregătită, hai să mergem!
Tot în liniște deplină ne-am îndreptat spre adresa care mi-a fost dată la început, și am zărit o clădire veche din care două persoane au ieșit să ne întâmpine. Se vedea clar că o așteptau. Îi urmăreau fiecare mișcare. Am deschis portbagajul, am scos micul ei bagaj, și l-am dus la ușă. Femeia deja așezată într-un scaun cu rotile m-a întrebat- Cât îți datorez?
I-am răspuns: nu îmi datorezi nimic, iar ea a spus: Oh, nu, tu trăiești din asta, i-am zis- vor urma și alți clienți nu îți face probleme. Aproape fără să conștientizez, am sărit și i-am dat o îmbrățișare iar ea m-a ținut strâns. Mi-a spus: Astăzi, i-ai oferit unei femei bătrâne o bucățică de fericire. Îți mulțumesc!
I-am strâns mâna și m-am dus la mașină, iar în urma mea am auzit ușa casei închizându-se. Era o altă viața care s-a dus, atât de tare m-a afectat ca n-am scos un cuvânt pe tot parcursul zilei. Ce s-ar fi întâmplat dacă acea femeie dădea peste un taximetrist furios și fără răbdare? Ce s-ar fi întâmplat dacă refuzam să o plimb prin tot orașul? Însă dacă mă gândesc bine, nu cred că am făcut în toată viața mea un lucru mai frumos și mai important. Iubesc această poveste- și tu ar trebui să-ți amintești această poveste, de zile și momente în care nu vrei să fi altceva decât amabil și bun, deoarece e mult mai ușor să urăști, să ții dușmănie, să te enervezi și să te exteriorizezi.
Ura distruge vasul în care aceasta este turnată.
O altă poveste o găsim în sirah profetului Muhammad (salla Allahu alahi ua sallam) și anume despre: Împrumutul lui Zayd ibn Sana
Un evreu învățat din Medina încearcă să testeze răbdarea profetului Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), pentru a vedea dacă afirmația sa asupra profeției este adevărată sau falsă. El este Zayd ibn Sana. A citit că mesagerul lui Dumnezeu va fi un om cu o toleranță extraordinară, care devine din ce în ce mai răbdator cu o persoană ignorantă și iritantă și care nu îi dă pace. Pentru a-și executa planul de testare a răbdării Profetului, Zayd ibn Sana îi oferă mai întâi un împrumut profetului Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), fiind de acord amandoi că ar trebui să fie rambursat după un an de zile. Acest împrumut vine într-o perioadă în care imigranții musulmani suferă financiar, și-au lăsat averea în urmă în Mecca, iar musulmanii care locuiesc în Medina se luptă să-i găzduiască. Duc parte de foame și lipsa unui acoperiș deasupra capului, iar unii dintre ei duc lipsă chiar de îmbrăcăminte. Zayd ibn Sana este un om bogat care își poate permite să împrumute oamenilor cu generozitate.
Însă după o lună mai târziu, Zayd ibn Sana se întoarce pentru a-și încasa banii. Deși Zayd ibn Sana este un om cu un caracter înalt și deloc ignorant sau nepoliticos, el se preface că este un imbecil și un ticălos cu profetul Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Îl apucă de haină, bruscându-l atât de dur încât gulerul hainei lasă o dungă roșie pe gâtul profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).
„Dă-mi ceea ce îmi aparține!”
Cere el în mod repetat, insistând asupra plății imediate, în fața companionilor săi din moscheie. El încearcă să fie cât mai nepoliticos, studiind în același timp reacția Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).
Merge și mai departe, insultându-i și familia profetului, strigând: „Voi urmași ai lui Abdul-Muttalib întotdeauna amânați rambursarea datoriilor!”
Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) însă îi zâmbește.
Omar ibn al-Khattab, un companion curajos al profetului Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) care stătea mereu pentru dreptate, vrea să-și tragă sabia și să-l atace pe Zayd ibn Sana, dar profetul îl calmează.
Apoi el poruncește oamenilor să-i ofere lui Zayd ibn Sana tot ceea ce a cerut.
„Mărturisesc că nu există alt Dumnezeu înafară de unicul Dumnezeu și mărturisesc că tu ești într-adevăr Mesagerul Său. Fiecare semn scris în Tora ți se potrivește ”, declară Zayd ibn Sana, pe deplin mulțumit și convins.
Uitându-se la Omar, el spune: „O Umar, sunt mulțumit cu Allah ca stăpân, islamul ca religie și Muhammad ca profet. Te fac martor că jumătate din averea mea o dau în caritate celor care îl urmează pe Muhammad. ”
Răzbunarea niciodata nu va vindeca vreo rană.
Un lucru pe care îl avem cu toții în comun este faptul că cel puțin o dată în viață (asta dacă ești norocoasă) ai fost jignită și asta te-a făcut să fii mai dură. Și ai văzut că fiind așa oamenii te respectă. Dar eu te îndemn să nu fii așa, ci să fi bună, și amabilă. Să ai o inima sensibilă, care să simtă cu ceilalți, care să ierte celorlalți. Atunci când ești eliberată de toate aceste sentimente negative, rămâne mult loc în inima ta pentru bunătate. Fă ceea ce este corect și drept, mergi mai departe încrezându-te în Allah.
Poate te-ai nascut în sânul unei familii blânde cu o personalitate frumoasă, și să fii bună cu oamenii este ceva normal pentru tine, dar din păcate majoritatea oamenilor din această lume nu sunt în acest fel. Însă vestea cea bună este că ne putem schimba.
Este uimitor ce poate să facă un cuvânt bun, nici nu ne putem imagina, dar bunatatea îi inspiră celuilalt viață, și fericire.
Cuvintele noastre au puterea de a ridica și coborî oamenii, și de a-i ajuta pe tot parcursul vieții lor.
Cand îi spui cuiva, te iubesc, sunt mândră de tine, ai obtinut rezultate excelente la proiectul tău, tu nu ai fost doar bună, ci ai vindecat răni, deoarece aceste cuvinte sunt cuvinte vindecatoare.
Niciodată nu știm ce se întâmplă în sufletul unui om, el poate să zâmbească în exterior însă în interiorul său să fie furtună. Să fie răniți, singuri, descurajați.
Foarte mulți dintre noi avem răni din trecut, răni dintr-o căsnicie eșuată, răni realizate de oamenii care ne-au împins în jos, doar cateva cuvinte de încurajare- Cred în tine- Mă voi ruga pentru tine- Arăți splendid astăzi- un simplu compliment nu este mare lucru pentru tine, dar pentru ei poate înseamnă vindecarea.
Îi determină să creadă în ei. Cuvintele tale pot fi motivul pentru care ei merg mai departe în viață. Allah Preaînaltul aduce oameni în viețile noastre pentru a ne vindeca.
Făcându-i pe oameni să înțeleagă că îți pasă de ei, face mai mult decât îți imaginezi.
Ai puterea de a pune pe cineva pe picioarele lui, ai puterea de ajuta pe cineva să nu cadă în depresie. Ai puterea de a-i ajuta să-și urmeze visele lor. Fii generoasă în complimentele tale.
Poți să te gândești toată ziua la o prietenă de-a ta, cu gândul de a-i fi alături, dar dacă nu-i vei spune- ea nu v-a ști niciodată. Allah nu a pus gândul acela în mintea ta dacă nu ar fi fost nevoie de tine acolo, și de prietenia ta oferită ei, așadar nu o amâna.
Cineva povestea: Când aveam 20 de ani un tânăr a venit în echipa noastra să joace baschet. Era ciudat și singuratic, chiar foarte neprietenos. Rece, niciodată nu i-am auzit vocea nici măcar în timpul meciurilor noastre el nu interacționa cu noi. Toți băieții îl evitau dar ceva în mine m-a îndemnat să merg la el și să-l fac să se simtă bine-venit. Am aflat că numele lui era John. De fiecare dată când îl vedeam că vine la sală mergeam la el și îi spuneam: Hei, john îmi pare bine să te revăd.
El nu răspundea nimic doar se lovea în piept de două ori, nu știam ce înseamnă acel semn însă mă loveam și eu în piept de două ori ca și răspuns. Asta s-a întâmplat în decursul a 7-8 ani, și îl vedeam de vreo 4-5 ori pe săptămână. Apoi am renunțat la baschet și nu l-am mai văzut.
Însă după 20 de ani într-o zi l-am zărit într-un loc și nu știam de unde îl cunosc pe acest individ, nu știam de unde să-l iau, el mi-a spus- Sunt John, obișnuiam să jucăm baschet împreună, apoi a început să-mi povestească despre ce proiecte a avut în viață și despre copilăria lui, de la 14 ani el locuia singur, nimeni nu îl dorea, și niciodată nu s-a simțit iubit sau dorit de către cineva.
Mi-a spus că singurul motiv pentru care venea la sală era să audă cuvintele mele- Mă bucur să te revad!- pentru că nimeni nu i-a mai spus așa ceva.
Așadar aceste cuvinte simple, l-au făcut să simtă că îmi pasa de el, erau ca și apa pentru un pământ secat. Astăzi John, are familie, o cariera și este fericit.
Ceea ce vreau să vă spun din aceasta poveste este că nu există nimeni întâmplător în viața noastră, nu ignora ceea ce simți și spune-le celor pe care îi iubești ceea ce simți. Nu trebuie să faci foarte mult, însă acordă timp și atenție acestor cuvinte- Cred în tine, mă rog pentru tine...arată-le că îți pasă.
Jazakum Allahu khairan
Um Abdur Rahman
